Si nu vorbesc de pensia privata, vorbesc de conceptul de a avea sau nu avea pensie.

Am vazut recent un reportaj despre cativa oameni care au muncit aproape jumatate din viata si se trezesc dupa cu o pensie de 300RON. Nu pot fi sigur ca acolo este vorba de neglijenta lor ca si angajati insa pot fi sigur ca apartin sectorului privat pentru ca deobicei acolo se produc cele mai multe “erori” privind recalcularea.

Insa nu de ei vroiam sa vorbesc acum. Vroiam sa fac referire la acel gen de oameni care dupa 10 clase(cu greu liceu) se simt atat de potenti si cu capul plin de afacereza si care pleaca in tarile calde pentru a face avere pe seama “prostilor” de acolo.

Sa zicem ca 10% din ei sunt cu picioarele pe pamant, reusesc sa-si intemeieze o familie acolo, sa-si cumpere o casa si sa duca un trai decent(pentru noi…mai mult decat decent).Tot respectul pentru ca omul acela intelege care sunt cu adevarat valorile pe care trebuie sa pui accent in viata. Ce se  intampla cu restul?

Pei restul de 60% (30% pana la 100% o dau in bara rau de tot) vor veni in tara, isi vor construi o vila mare,exagerat de mare, atat de mare incat poti caza cu usurinta jumatate din sat. Isi vor lua un mertzan si vor trai regeste…sa zicem 10 ani. Ce se va intampla dupa?

Probabil pentru ei abia atunci vor aparea adevaratele probleme ale vietii.Pentru inceput probabil ca vor cauta de munca, de aceasta data in tara, vor obseva ca patronii acorda un salariu mult prea mic pentru skilurile lor dobandite in afara. Apoi probabil odata cu trecerea timpului vor intelege ca e foarte important sa profite de fiecare sansa care li se ofera pentru a munci…iar la pensie …dar defapt care pensie?

Si problema asta trebuie sa fie un semnal de alarma pentru toata lumea! Daca nu ai rezerve destule, batranetea poate fi foarte foarte apasatoare…